Și dacă o femeie plânge, într-un moment intim, de probleme care n-au legătură cu asta? Ce-i de făcut?
Asta e o nelămurire pe care mi-a scris-o un bărbat acum câteva luni. Am acordul lui să spun public ce i-am răspuns atunci în privat.
În primul rând, i-am zis că asta se întâmplă uneori și la coaching. Deși lucrez cu femei pe tema intimitate sexuală, sunt femei care la un moment dat descarcă atunci emoții legate de cu totul altceva. Adică de lucruri care nu fac scopul lucrului nostru și nici nu sunt în formarea mea.
Așa că, ce-i de făcut atunci? Las mai jos perspectiva mea. Ia-o doar ca pe a mea, nu ca pe una universal valabilă.
Suntem toți oameni
În primul rând, în opinia mea, contează să ne amintim că suntem toți oameni. Ne pot lovi emoțiile oricând. Poate unicul lucru pe care pe care-l putem face atunci ar fi să ajutăm femeia respectivă să se descarce. Dacă a început să scoată o emoție, e important să o lăsăm să o scoată până la capăt.
În cazul în care ești în intimitate, contextul sigur permite să faci asta cu o îmbrățișare, o mângâiere, o vorbă de sprijin. Dacă vezi că refuză oricare din lucrurile astea, un șervețel și un pahar cu apă pot face minuni.
Apoi, fiindcă momentul „intim” s-a dus spre cu totul altceva, eu recomand să fii extrem de atent dacă realmente mai poți să revii la atmosfera dinainte. Spun asta pentru că, atunci când o femeie începe să descarce o emoție (indiferent că e legată de lucru, părinți, copii, sau orice altceva decât „intimitate”) e poate destul de evident că i s-a dus orice urmă de excitație. Să încerci atunci să o aduci înapoi la ceva sexual ar fi, poate, forțat. Sau manipulativ. Sau poate un semn de disperare din partea ta—da, din păcate uneori riști să pici de disperat atunci.
Mai degrabă mergi pe intimitate emoțională: vorbiți ceva, ține-o în brațe, mângâi-o, pune muzică pe placul ei, dacă poți comandă ceva de mâncare sau de băut care-i place și-i face cu adevărat bine. Sau fă orice altceva știi tu de reconfortare emoțională. E dezamăgitor pentru tine în momentele alea, clar tu voiai altceva, dar în opinia mea, pe termen lung ai de câștigat dacă onorezi emoțiile care i-au ieșit la suprafață și nu presezi pe ceva sexual atunci.
Când se întâmplă la coaching
În sesiunile mele (de coaching pe sexualitate), dacă apare situația asta, eu nu mai aduc vorba de nici un obiectiv sexual. Nu mai e loc de așa discuții. Din emoții atât de puternice (de o aduc la plâns!) nu are nici o femeie starea să lucreze la obiective. Pur și simplu nu.
În sesiunile de coaching în care se întâmplă asta, cel mult urmăresc ce face corpul lor atunci (să le spunem ticuri corporale) și încerc să ghidez o scurtă practică de relaxare. Folosesc o tehnică din terapia somatică: urmărești ce mișcări face atunci corpul și inviți să le facă din ce în ce mai lent. Adesea pare ciudată abordarea asta, dar dacă persoana urmează ghidajul, într-un final tehnica ajută la descărcare.
Inițial (adică în primii mei ani de coaching) nu le spuneam nimic în sesiunea aceea în afară de a le asculta și a le ajuta să descarce emoțiile. Și comunicam la următoarea sesiune că problema venea dintr-o altă parte a vieții ei. Una care nu făcea obiectivul formării mele și nici al sesiunilor noastre. Deci ea avea nevoie de altceva (terapie, cel mai des).
Când o femeie plânge, nu mai pun problema de lucrat tehnici „intime” sau comunicare „intimă”. Și sigur nu pot, în sesiunile de coaching de intimitate sexuală, să discut despre relația lor cu părinții, copiii, tensiunile de la locul de muncă, probleme de sănătate, etc. Pot doar să le ajut să se calmeze când iese discuția din sfera intimitate sexuală. Atât. Și le pot reaminti că un stil de viață în care își descarcă recurent emoțiile dureroase, stresul sau tensiunile, le ajută să fie prezente și în intimitatea lor sexuală.
De câțiva ani încoace, am ajuns să spun la finalul sesiunii respective, că problema ei este de altă natură. Pe calm, spun ceea ce este evident. E o dezamăgire în plus atunci, după ce că a trecut prin emoții grele, nelucrate. Dar deja îmi afecta și mie reputația încercand să ajut pe ceva nelegat de specializarea mea. Nu de aceea veniseră la mine. Dar nu erau de lucrat pe sexualitate.
Esența problemei
Da, de extrem de multe ori opreliștile „intime” ale femeilor țin de stilul lor de viață. Iar problema lor „intimă” poate fi cel mai des aceea că nu pot rămâne în momentul prezent, atente și conectate la plăcere și excitație. Sunt prea încărcate de alte stări pe care nu le dau jos la timpul potrivit. Așa că ajung să le descarce când sunt în „intimitate”. Se întâmplă des celor care nu lucrează emoțiile grele. Ăsta e mecanismul sistemului nostru nervos: la prima ocazie de relaxare, ies la suprafață tensiunile, pentru a fi descărcate. Iar persoana nu mai poate simți excitație sexuală în acele momente. E natural și de înțeles.
Bărbaților le e adesea mai ușor să lase deoparte acele probleme în momentele „intime”. Poate că nu le descarcă înainte, dar totuși le pot pune deoparte cât timp e vorba de „intimitate”. Multor femei nu le este posibilă treaba asta. Și nici descărcarea periodică nu o fac pe cont propriu. De ce nu se întâmplă asta? Poate că nu au disponibilitatea, poate că nu au capacitatea, poate că nu au educația în spiritul reglării propriilor emoții și propriului sistem nervos.
În concluzie, ce poți face tu?
Dacă plânsul vine inainte ce ați fost „intimi”, ajut-o să se calmeze. Iar pe termen lung ține minte și tu (și spune-i delicat și ei) că nu poți fi terapetul sau coach-ul ei. În relația intimă nici un coach sau terapeut nu face asta cu iubitul sau iubita sa. Un stil de viață problematic sau încărcat, și o persoană care nu își reglează propriile emoții (măcar atât cât să fie prezentă cu propriul corp și propria plăcere) nu ține de altcineva să le rezolve. Din păcate, nu poți să faci asta pentru cealaltă persoană pe termen lung. Însă poți și e musai să faci asta pentru tine însuți. Fiecare adult are efortul ăsta de depus. E parte din ce înseamnă să fim adulți, până la urmă.
Dacă plânsul vine după ce ați fost „intimi”, în primul rând, e foarte important să clarifici pe loc dacă plânge fiindcă ceva din acele momente voastre nu a fost de fapt bine pentru ea sau pur și simplu fiindcă se descarcă emoțional. Dacă a fost ceva negativ, abuziv, dureros în acele momente, discută cu ea, află toate detaliile pe care le poate da. Dacă e nevoie mergeți cât de curând posibil la un psiholog, la un medic sau la orice specialist poate ajuta în acel caz. Nu lăsa lucrurile astea neadresate. Dacă îți spune că plânge pur și simplu pentru că descarcă emoții, stres, tensiune etc., atunci doar susține-o (atât cât poți) să descarce până la capat.
Recent comments